Alex Luca: “Am ales o universitate cu tradiții”

Universitatea de Stat din Moldova a contribuit la formarea multor personalități de renume atât din țară cât și de peste hotare, fiind acestea din domeniul juridic, economie, științe exacte sau jurnalism. Un exemplu de inteligență, tact, cavalerism și profesionalism este jurnalistul și prezentatorul de știri de la Canal 3, Alex Luca. Cu aproximativ șase ani în urmă Alex se număra printre studenții Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării din cadrul Universității de Stat. De ce a ales să-și facă studiile la USM și cât de frumoși au fost anii de studenție, ne va spune Alex Luca în interviul ce urmează.

- De ce ați ales să studiați la USM?

- În anul când mi-am început eu studiile la USM, universitatea avea totuși un nume, era universitatea cu numărul cel mai mare de studenți. Nu mi-a recomandat nimeni universitatea, doar mama a făcut Facultatea de Litere acolo, dar ea a făcut-o în anii sovietici, atunci era cu totul “altă mâncare de pește” să spunem așa. Pentru mine era importantă nu atât universitatea, cât Facultatea de Jurnalism. Asta pentru mine conta. Am ales o universitate cu tradiții și cu profesori extraordinari. Și nu vorbesc acum doar de profesorii de la Facultatea de Jurnalism, pentru că am avut ocazia de a contacta și cu alți dascăli, de la litere, de la filozofie, în funcție de obiectele pe care le studiam.

- Ce schimbări ar trebui de implimentat la Universitatea de Stat?

- Suntem într-o epocă în care schimbările vin cu o viteză uluitoare, din păcate stagnează la multe capitole. Nu vreau să generalizez, însă o să mă racordez mai mult la Facultatea de Jurnalism. Dacă profesorii există, teoretic vorbind, studenții au ce învăța de la ei. E foarte greu când vorbim despre practică, jurnalismul este până la urmă o muncă practică. Poți să tocești toate cărțile, dar dacă nu știi să aplici asta, să redai cititorului, telespectatorului sau radioascultătorului, atunci degeaba ai învățat. Iată aici un pic scârțâim la Facultatea de Jurnalism, un pic, spun rezervat. Aș vrea ca studenții, ceea ce n-am avut eu, să aibă ei măcar. Vorbim chiar de aceeași cameră de luat vederi, de aceleași studiouri. Există un studiou TV, frumos, studiou de radio administrat de marele profesor, domnul Isac. Totuși sunt vechi, asta e cea mai mare problemă. Acum studenții trebuie să vină pregătiți, pentru acest amalgan de televiziuni și radiouri, care s-au deschis în ultima perioadă în întreaga țară. Jurnalismul evoluează, trebuie să evolueze și tehnica. Aș dori ca această bază practică a studentului să fie pusă din facultate.

- Din acel număr mare de facultăți pe care le are Universitatea de Stat, de ce ați ales anume Facultatea de Jurnalism?

- Facultatea de Jurnalism pentru mine a fost un vis. Nu m-am gândit în clasa a 12-a, cum mulți ajung la bacalaureat și pentru a bifa undeva acolo în CV că are studii superioare alege o facultate arunc?nd zarurile. La mine nu a fost așa. Din clasa a 8-a știam. Am avut o situație așa mai interesantă în familie. Cum părinții sunt băgăcioși și vor să influențeze întru totul viitorul copiilor și-l văd ministrul apărării sau ministru de finanțe, așa și părinții mei se certau. Tata vroea să mă facă polițist, să merg la Academia de Poliție, iar mama vroia să fac istorie, eu fiind olimpic la istorie. Până la urmă am venit la facultate, ei se certau încă acasă. Au ajuns ei la un compromis. Merg eu la Academia de Poliție și paralel fac și istorie, pentru că chiar se intercalează poate undeva materiile de studii. Eu însă am venit direct la jurnalism. Am depus actele, am fost înregistrat. Peste două săptămâni mă duc acasă, toți cu gurile căscate, m-au ?ntrebat dacă am reușit și le-am zis că am intrat la Facultatea de Jurnalism. Au rămas blocați amândoi.

- Cum au fost anii de studenție?

- Extraordinari. Le doresc tuturor o studenție frumoasă cum am avut-o noi. Pentru că probabil nu o să greșesc când voi spune că, generația mea, promoția de la facultate a fost cea care a intrat în număr cel mai mare pe piața mediatică. Nu eram niște studenți tocilari. Ne permiteam și mai chiuleam de la lecții, mai luam și câte un doi. Toate au fost grămadă, dar ceea ce mi-a plăcut e că profesorii nostri au fost indulgenți atunci când știau că lucrăm în jurnalism și lipseam. Spre exemplu, spre marea mea rușine, trebuie să recunosc că în ultimul an de studii, care defapt era cel mai important, anul de licență, am fost prezent la vreo 10 ore totalmente, dintre care 4 au fost cu grupe diferite, pentru că nu mă intercalam cu grupa mea să merg. Dar creditul de încredere pe care l-am primit din partea profesorilor, care erau siguri de ceea ce putem noi, ne-a motivat și mai mult. Slavă Domnului am absolvit cu brio facultatea.

- Care dintre profesori v-au rămas în amintiri?

- Desigur am un professor preferat, dar nu vreau să-i supăr pe ceilalți. Sunt niște oameni extraordinari. Poate ?n anii respectivi nu-i suportam, credeam că sunt prea exigenți, că nu ne înțeleg, că suntem cu totul o altă generație, dar până la urmă, la o distanță de câțiva ani mi-am dat seama că tot ce s-a făcut era doar spre binele nostru și nimeni nu a făcut-o din motive personale sau din invidie, fiind răutăcios.

- Care a fost cel mai hazliu moment din anii de studenție?

- Au fost atâtea în cât îmi vine greu să aleg. Pentru mine a fost hazliu și momentul când am pus bazele primului ziar al facultății, Coridor. Eram patru tineri, unul mai nebun decât celălalt. Patru prieteni nedespărțiți, pentru că ne spuneau careul de ași, așa mai arogant vorbind. La oră, într-un colț de sală de curs am organizat un scrutin, de fapt ziarul nici nu exista încă, nici nu știam cum se va numi, dar noi deja alegeam cine va fi redactor-șef, reporter, mai și contabil nu am ales atunci. A fost foarte interesant, pentru că a fost vot secret, toți au scris pe foițe, le-am mototolit și le-am pus într-un pahar de unică folosință, pe care l-am găsit într-o bancă. Când am numărat voturile am ales șeful redacție. Am râs cu lacrimi. Și-acum când ne întâlnim cu băieții ne-aducem aminte. Au fost momente și mai grave, dar le lăsăm așa, în secret.

- Dacă ați mai face o facultate, ați opta pentru aceeași universitate?

- Da! Nu regret și nu o să regret niciodată că am studiat la USM, pentru că din păcate, mulți studenți spun că dacă ar mai avea posibilitatea ar alege cu totul altă universitate. Nu am nimic împotriva celor care se grăbesc să-și facă studiile peste hotare, dar voi fi subiectiv. Poți face studii oriunde și oricum, doar dacă dorești să înveți.

Interviu realizat de Garștea Drăgălina, studenta USM, grupa J122L

Education - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.