Andrei Langa: „Amintirile sunt uneltele cu ajutorul cărora răscolim trecutul”

andrei langa

Originar din comuna Milești (r-nul Nisporeni), absolvent al Facultății de Ziaristică a Universității de Stat din Moldova în 1991, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2001), Andrei Langa este un personaj care se poate mândri cu foarte  multe premii literare naționale și internaționale. Cu toate acestea, scriitorul nu uită de unde a pornit și ne povestește despre începuturile sale scriitoricești care au luat amploare din perioada când își făcea studiile la Universitatea de Stat din Moldova. 

Cum v-au rămas întipăriți în memorie anii de studenție petrecuți la Universitatea de Stat din Moldova?

Cei cinci-șase ani de studenție au fost trăiți intens atât la nivel spiritual, cât și material. În toată acea perioadă de studii încercasem cumva să recuperez ”timpul pierdut”, mă refer în mod special la cei doi ani în care m-am aflat în ”slujba patriei sovietice”... Mi-a displăcut dintodeauna tertipurile sistemului comunist, iar atunci văzusem pe viu cum a eșuat ”perestroika” gorbaciovistă și cum se apropia cu rapiditate momentul destrămării Imperiului sovietic. Iată de ce orice soi de manifestare a ideoligiei de partid mi s-a părut penibilă și abuzivă, direcționată în mod conștient împotriva spiritului liber.

Prin ce v-a atras atenția Facultatea de Ziaristică și Filolgie a Universitătii de Stat?

De fapt, încercasem mai întâi să intru la studii la Facultatea de istorie a USM, chit că beneficiasem de o pregătire serioasă în domeniu, ce se datora mai cu seamă regretatei profesoare de istorie Ana Dudnic, cea care a predat cu pasiune zeci de ani la rând acest obiect de studiu elevilor din școala medie din satul natal Milești. Din păcate, atunci nu trecusem concursul de admitere, poate din motiv că eram prea încrezut în forțele proprii, poate și din cauza că era prea mare numărul aspiranților dornici de a deveni istorici. Așa că abia după cătănie mi-a reușit tentativa, când alesesem să fac studiile la altă facultate, adică la ziaristică. Publicasem deja numărul necesar de articole (șase la număr!) pentru admiterea la facultate. Mai mult decât atât, îndată după revenirea la vatră îmi apăruseră primele versuri în paginile ziarului ”Tinerimea Moldovei/Tineretul Moldovei”, la rubrica ”Poșta literară”, susținută de cunoscuții poeți și ziariști Constantin Olteanu și Vsevolod Cernei. Ziaristica și poezia pe care le îmbinam fericit pe atunci erau o condiție pentru ca totul să funcționeze în regimul de viață aproape ascetic pe care îl trăiam.

Credeți că sunt absolut necesare studiile superioare pentru ați asigura un viitor de succes?

În primul rând, nu cred că studiile superioare îți pot asigura succesul în viață. Paradoxul e că, într-un capăt de țară ca a noastră, oamenii studioși sunt în majoritatea lor tratați cu indiferență sau chiar cu ură ascunsă de către semenii lor (e vorba de o mai veche atitudine bolșevică (!)). Se știe doar că majoritatea guvernanților actuali au o pregătire intelectuală aproximativă, iar mulți dintre ei sunt marcați de mentalitatea comunistă. De aici și viziunea asupra lumii a oamenilor de rând, în marea lor parte apolitici, obișnuiți să se ghideze după ideile și viziunile vetuste ale aleșilor lor, ce li se inoculează prin intermediul mass-media sau direct de la tribună.

Care sunt cele mai frumoase amintiri trăite în anii de studenție? 

Amintirile sunt uneltele cu ajutorul cărora răscolim trecutul, afânăm pământul dur al timpului pentru ca să sădim sentimentele noastre sincere... Trebuie să reconfirm un adevăr știut de toată lumea că, pe lângă activitățile relaționate propriu-zis cu procesul de învățământ de la Alma Mater, cele mai frumoase momente din perioada studenției se consumau la începutul toamnei, când eram obligați să ne deplasam cu toți colegii de facultate pentru ca să ajutăm la strânsul roadei gospodăriile agricole din republică. În ultimul an de studii, 1991, mi s-a născut primul fiu și tot în acelaș an am fost angajat în calitate de corespondent titular la ziarul ”Tinerimea Moldovei/Tineretul Moldovei”, începându-mi totodată activitatea științifică la Institutul de Literatură și Folclor al AȘM.

Orice student are profesori de care se atașează si care îi devin apropiați, prieteni chiar. Cum vă amintiți profesorii de la facultate?

Profesorii cei buni rămân să ne învețe carte și în afara aulelor. Iată doar câteva nume de profesori dragi mie,care îmi vin acum în memorie: Tamara Cristei, Dumitru Coval, Serafim Isac, Mihai Guzun, Victor Moraru, Gheorghe Marin, Ion Mocreac, Silvia Grossu ș.a.

Sunteți autorul a câtorva plachete de versuri, de asemenea ați semnat și monografia satului natal ”Mileștii Mari. O istorie rescrisă”. Pe lângă toate astea mai sunteți cunoscut și pentru faptul că aveți la  activ mai multe traduceri din creația poeților de limbă spaniolă, clasici și contemporani. De unde această pasiune pentru poezia spaniolă?

Ideea cărții despre istoria satului Milești a aparținut primarului Petru Leucă, el ocupându-se și de colectarea fondurilor pentru susținerea financiară a acestui proiect editorial, realizat împreună cu istoricul Zinaida Șofranschi și poetul/fotograf Dumitru Maxim. Pasiunea pentru limba și literatura spaniolă, ca să răspund la întrebare, nu a apărut din senin, ci vine implicit din îndelungata ședere în Spania și se datorează cunoașterii oamenilor și culturii de aici. Începând din primăvara anului 2002 și până în prezent mă aflu parcă într-o continuă deplasare de serviciu. Rezultatele acestui periplu iberic este vizibil în  toate cele ce am reușit să fac până în prezent.

Încă din anul  2001 sunteți membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, credeți că munca scriitorilor este suficient de apreciată la noi în țară?

A fi scriitor nu este o treabă ușoară nicăieri în lume. Puțini, chiar foarte puțini autori își câștigă existența din comercializarea cărților pe care le scriu și le editează. Piața de cărți abundă în titluri și nume de autori obscuri, valoarea artistică, creația propriu-zisă pierzându-și din autenticitate. Multe cărți bune de poezie sau proză rămân în faza de manuscris, altele sunt publicate on-line. Internetul pare să fie panaceul pentru mai mulți scriitori care vor să-și publice opera. Aprecierile pertinente pot să le dea doar specialiștii, adică criticii literari veritabili, dar aceștia pot fi numărați pe degete la noi în republică, iar cei din afară nu au nici un interes să se implice. Se impune, așadar, crearea unei instituții de învățământ de profil, așa cum există în multe țări ale lumii, dar lucru acesta nu cred că îi interesează pe guvernanții de la Chișinău...

Dacă nu ați fi mers la Facultatea de Ziaristică, care altă cale ați fi fost dispus să o urmați?

Ziceam mai sus că, după absolvirea școlii medii, intenționam să-mi continui studiile la Facultatea de istorie a USM. Puțin mi-a lipsit să ajung și să o fac pe istoriograful, m-am regăsit însă în alt domeniu apropiat de activitate. Or, istoria literară și literatura în general sunt imposibil de conceput fără o documentare amplă, fără date și fapte reale culese din trecut. Vin cu asemenea afirmație reieșind din propria experiență, acumulată în cei peste zece ani de muncă în cadrul Institutului de Literatură a AȘM. Odată plecat din cadrul acestei instituții- plecare abruptă și cu atât mai dureroasă – nu mi-a dispărut niciodată în toți acești ani dorința să revin acolo. Adevărul e că la scurt timp după ce am ajuns peste hotare mi-am rezolvat toate problemele financiare. Mă simt însă în pielea protagonistului din ”Întoarcerea poetului la uneltele sale” a lui Camil Baltazar, volum de eseuri citit încă în anii de studenție, când lecturam cu nesaț cărțile luate cu împrumut de la Biblioteca Națională.

Ce calităţi v-a educat universitatea? După părerea dvs., cum s-a schimbat imaginea Universității de Stat din perioada în care ați fost student pină în prezent?

Nu știu dacă o instituție superioară de învățământ poate să educe anumite calități studenților pe care îi încorporează. Or, din moment ce ai intrat în aula universitară înseamnă că ai deja formate calitățile morale necesare pentru propria dezvoltare intelectuală, profesorilor rezervânduli-se rolul de a alimenta apetența pentru cunoștințe a învățăceilor. După părerea mea, o asemenea tratare a relației ”student-profesor” duce la creșterea prestigiului oricărei instituție de învățământ. Imaginea USM-ul apărută dintr-o asemenea perspectivă o văd tot mai pregnantă și mai deslușită. În ce privește Facultatea de Jurnalism, bucură faptul că în prezent, de rând cu profesorii care mi-au predat și mie odinioară, lucrează câțiva colegi care au absolvit facultatea la începutul anilor nouzeci.. Faptul în sine vorbește despre un proces firesc și util al schimbului de generații.

Interviu realizat de Valentina Basoc, studenta USM, FJȘC

Education - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.