Cristina Coroban

Cristina Coroban este una dintre absolventele primei promoții de absolvenți ai Specialității de Asistență Socială de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Fiind înarmată cu maxime resurse morale bazate pe ambiție, motivație și entuziasm, s-a avântat pe un tărân necunoscut numit „carieră profesională”. Încă din anii de studenție a făcut cunoștință cu provocările activităților de voluntariat, cele care au stat la baza carierei sale. Licențiată în Asistență Socială și Regie și Maestrie Artistică, Cristina Coroban este  managerul Centrului pentru Copilărie, Adolescență și Familie și lector la catedra de Asistență Socială din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, de la Universitatea de Stat din Moldova. 

- Ce v-a determinat să alegeți Universitatea de Stat din Moldova pentru a obține studii superioare?

Am ales să vin aici la sfatul mai multor prieteni, iar pe parcursul anilor de studii nu am fost dezamăgită de alegere. Din contra, sunt foarte mulțumită. Pe parcursul anilor de studii, nu am mers doar la lecții și am scris conspecte și apoi acasă. Aici ni s-a oferit posibilitatea de a lucra cu oamenii încă din anii de studenție, să facem voluntariat, să participăm la traininguri. Și suplimentar la asta Universitatea mi-a permis să mă înscriu și la a doua facultate – Facultatea de Arte frumoase, ceea ce consider eu că este un avantaj pentru studenți. Eu inițial doream să fac actorie, dar la insistența părinților am mers la o facultate care îmi va oferi un viitor, însă în paralel am reușit să fac regie și meserie artistică.

Plus că atunci mi s-a spus clar: carte se face doar la Universitatea de Stat. Iar acum, comunicând cu colegii din alte instituții, pot să spun același lucruri și studenților mei: dacă vrei să faci carte, vii la Universitatea de Stat.

- De ce ați ales anume Facultatea de Sociologie și Asistență Socială?

Întotdeauna mi-am dorit să îmi fac studiile în acel domeniu în care nu are tangențe cu matematică. O altă premisă care a condus la alegerea acestei facultăți a fost un film american despre asistența socială, iar asta pentru mine era ceva nou, ceva foarte interesant și captivant.

- A fost cineva dintre profesori care a avut un impact mai special în viața și cariera dvs?

Să fiu sinceră, au fost mai mulți profesori care mi-au servit drept exemplu. Nu aș putea da un nume, pentru că astfel risc să jignesc pe altcineva. De la toți profesorii pe care i-am avut în anii de studenție am avut câte ceva de învățat. De la unii am învățat literismul, de la alții – abilitățile profesionale. Au existat și de acei de la care am învățat exemple de „așa nu!”

- Cum a început cariera dvs în cadrul Centrului pentru Copii, Adolescență și Familie?

Eram în anul patru, iar la panoul de la facultate era postat un anunț în care era scris că se recrutează 20 de studenți în calitate de operatori socio-educativi. Am aplicat la acel anunț la îndemnul domnului Pistreciuc, el mi-a spus să completez formularul și mi-a dat toate datele ca să ajung la acel centru. Am participat la un interviu și spre norocul meu am fost selectată. Acesta era un proiect al Asociației PRO.DO.C.S din Italia. Acolo ni s-au oferit studii suplimentare timp de jumătate de an, iar ulterior, am fost selectată pentru a face parte din echipa de ooperatori socio-educativi. Activez în acest centru de nouă ani, chiar din momentul în care s-a deschis.  

- Ce înseamnă pentru dvs acest centru?

Pentru mine acest centru este ca o a doua casă, chiar și sloganul nostru era până nu demult: „Totul începe în familie!” și m-am convins că așa și este. Acest centru pentru mine înseamnă provocare, o echipă dinamică și bine pregătită, colegi receptivi, situații și beneficiari cu abordare individualizată și totodată, prin diferite provocări înseamnă și pași înainte, provocări care ne fac să fim stăpâni pe noi și pe situații. La început fiind un centru cu activități mici, am reușit că fim un centru cu activități mari și multe.  Activitățile pe care le practic în acest  Centru pentru Copii, Adolescență și Familie, mi-au permis să fiu astăzi adultul pe care vreau să îl văd în copilul de mâine.

- Care este atitudinea oamenilor din țara noastră referitor la profesia de sociolog și asistență socială?

În țara noastră, profesia de sociolog, deși este una necesară, nu este cunoscută. Iar pentru foarte multă lumea acesta se asociază cu profesia celor care fac statistici și campanie electorală.  Cât ține de asistență socială, de asemenea se cunoaște foarte puțin, defapt la început aceasta era cunoscută ca asistenții sociali sunt cei care oferă ajutoare persoanelor din familii social-vulnerabile, și mai puțin despre celelalte rolurile pe care le are aceasta meserie. Pentru că, ca oricare alta, asistența socială are rolul de informare, de prevenire a anumitor comportamente deviante sau de inițiator. Fiind profesii sau domenii relativ noi, nu au un statut profesioanal foarte conturat. Dacă asistența socială este acceptată de lege din 2005, sociologia a fost acceptată în țara noastră abia din 2012, atunci când a fost sărbătorită pentru prima dată.

- Pe lângă faptul că sunteți manager, activați și în calitate de lector la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Cum descrieți această experiență?

Sunt lector deja de șase ani. La început am venit pentru a obține experiență, pentru mine a fost o provocare pe care am fost tentată să o încerc. Ca lector, trebuie mereu să citești, să te pregătești, să vii în fața studenților cu tema făcută. După cum bine știm, studenților le place teoria, o citesc, însă ei mereu sunt intrigați de practică, cu asta le poți capta atenție. Pentru mine a fost un avataj că aveam experiență practică.  Astfel am decis ca o parte dintre orele studenților mei să fie practice, organizându-le vizite fie la centru la care lucrez, fie la alte centre din țară. Și respectiv lor le este mai ușor să înțeleagă, prin exemple vii, teoria pe care o au în cărți.  La început a fost o provocare tentantă, acum însă s-a transformat într-o provocare plăcută continuă.

- Este o diferență între atitudinea manifestată de studenții din generația dvs și cei de astăzi, față de asistența socială?

Desigur. În perioada în care eram eu studentă, asistența socială era percepută ca fiind o specialitate nouă, interesantă și cu multe proiecte naționale și internaționale, unde aceasta profesie era solicitată. Implicarea în aceste activități le demonstra studenților că aceasta este o profesie cu perspectivă și salarii motivate. În prezent, din păcate avem foarte puțini studenți care sunt motivați de profesie, să-și formeze o carieră în acest domeniu în țară, cei mai mulți dintre ei sunt motivați doar pentru a obține o diplomă de studii superioare. Există și o a treia categorie: acei studenți care știu că peste hotarele țării aceasta profesie este solicitată, respectiv, ei își fac studiile aici, însă gândurile lor sunt demult stabilite în străinătate.

- Ce avantaje oferă facultatea studenților săi și care sunt șansele ca stundeții care își fac studiile aici să obțină un loc de muncă după absolvire?

În cadrul facultății activează două cluburi: Clubul Sociologilor și Clubul Asistenților Sociali, respectiv se organizează diferite întruniri și discuții. Tot aici se practică diferite întîlniri și ședințe cu prestatorii de servicii sociale sau cu cei care realizează cercetări sociologice. Astfel, studenții au șansa să se familiarizeze cu serviciile existente și să vadă care sunt potențialii angajatori, și în același timp ei fac cunoștință cu experiența asistenților sociali, află noi cunoștințe, ce etape trebuie să parcurgă în carieră, etc. Faptul că facultatea noastră are diferiți parteneri naționali și internaționali, studenții au șansa să se implice în diferite proiecte de voluntariat în care să obțină experiență și ulterior să fie angajați.

- Știind că peste hotare, asistența socială este apreciată la nivel înalt, nu v-ați gândit niciodată să plecați din țară?

Trebuie să recunosc că am foarte mulți prieteni peste hotare și din experiențele povestite de ei pare tentată o asemenea ideie. Dar faptul că am crescut aici, că mi-am format niște abilități profesionale, consider că ar fi o trădare din partea mea să plec de aici. Mi-ar face plăcere să plec peste hotare doar pentru a obține schimb de experiență, pentru vizite de studiu, dar în nici un caz ca profesionist.

- Ce l-ați sugera viitorilor studenți care doresc să vină la Asistența Socială?

Dacă își doresc o facultate pentru câștiguri financiare, atunci nu este recomandat. Dacă își doresc o facultate unde să lucreze cu oamenii și să fie mulțumiți, împliniți sufletește, atunci Asistența Socială este domeniul perfect. Pe lângă faptul că lucrezi cu oamenii, cunoști diferite istorii, îi poți ajuta în anumite situații, poți obține diferite avantaje de a călători peste hotare, de a participa la diferite traininguri la care cunoști diferite persoane pe care poți conta și cu care poți realiza alte activități. Pentru un viitor asistent social este foarte bine să-și stabilească din timp prioritățile. Iar dacă în lista acestora întră activitatea profesională dinamică cu noi provocări, dar și una care-ți permite creștere profesională, atunci acest domeniul este creat special pentru el!

Interviu realizat de Cristina Curcan, studenta USM, FJȘC

Education - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.