Lidia Viziru: “USM educă lideri, dar mai întâi de toate, USM educă OAMENI”

Universitatea de Stat din Moldova a educat mii de studenţi, a pregătit mii de profesionişti în domenii atît de variate,  încît atunci cînd începi să-i numeri nu-ţi ajung degete nici pe mîinele unei facultati întregi pentru a-i numi pe toţi cei care s-au remarcat prin capacităţi deosebite. Pe unul dintre absolventii Universităţii de Stat din Moldova totuşi o vom evidenţia pentru merite deosebite şi muncă, pentru sîrguinţă şi responsbilitate -  Doamna Lidia Viziru, actualmente Şef al Direcţiei Licenţiere şi Autorizare din cadrul Consiliul Coordonator al Audiovizualului, iar în trecut studentă exigentă a Facultăţii de Jurnalism din cadrul USM. Doamna Viziru a acceptat să ne vorbescă despre influenţa care a avut-o asupra sa şi asupra creşterii sale ca profesionist Universitatea de Stat din Moldova.

– De ce aţi ales să creşteţi în ale jurnalismului în Universitatea de Stat a Moldovei?

– De fapt, eu am dorit să devin medic, jurnalismul a fost o alternativă, dat fiind faptul, ca unchiul meu a fost şi este jurnalist, am încercat să  îmbrăţişez (îndrăgesc) meseria aceasta din cele spuse de el: precum că  este o profesie interesantă, una care te face să fii mereu în căutări, pentru a descoperi  noul, îţi oferă posibilitatea de a interacţiona cu persoane diferite. Reieşind din alternativa care la momentul decizional era cea mai bună, am mers la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din RM. De fapt, nici nu s-a pus întrebarea la ce universitate voi merge, fiindcă părinţii mei considerau că CEEA CE ESTE O INSTITUŢIE DE STAT este DE STAT! Şi astăzi nu regret că am absolvit Universitatea de Stat, fiindcă cu adevărat acolo se fac cele mai bune studii şi cresc cei mai buni specialişti, şi aici subliniez ca nu doar în domeniul jurnalismului ci în toate domeniile.

– Care din profesorii a căror discipol aţi fost v-au marcat?

– Aş vrea să remarc cursurile de Limba şi Literatură Română şi Literatura Universală, citatele domnului Şchiopu şi acum mi le amintesc (Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... /Dar fiindcă azi mi te dai toată, /Am să te iert -E vechi păcatul/ Şi nu eşti prima vinovată!... ) Dumnealui intra de fiecare dată în auditoriu, recitînd cîte o poezie, sau fragmenete din diferite opere. Erau nişte momente extraordinare! Vreau să zic că la orele dumnealui veneau şi acei studenţi care niciodată nu erau prezenţi la alte ore. Atît de frumos şi pătrunzător ajungeau la sufletele nostre cele spuse de dumnealui. El a ştiut întotdeauna cum să ne cucerească  atenţia.

Cu regret mulţi dintre profesorii care m-au învăţat pe mine, acum nu mai sunt în viaţă, dar de la care am învăţat foarte multe. (Aici vocea i-a căpătat un tremur care a facut-o să se opreasă din povestit, şi-a dres demonstrativ vocea şi o lacrimă fugară a alunecat pe obrazul Doamnei Lidia Viziru. Presupun că momentele care au fost trezite au zdruncinat un pic amintirile de altadată.) Spre exemplu regretatul domn Dumitru Coval, mi-a amintesc şi acum cum a intrat în aula studenţească un bătrînel cu mîna tremurîndă, ne-a întins o carte şi zice “Iată – Istoria presei.” Chiar dacă la început ni se părea un curs, aşa, mai straniu pentru noi, ne întrebam la ce mai avem nevoie şi de acest curs? Pînă la urma am înţeles că niciun prezent nu se poate dezvolta dacă nu există un trecut.

Pe lingă domnul Coval a fost şi domnul Nicolae Pojoga profesor de limba română, la o vîrstă nobilă dumnealui ne-a învăţat să scriem şi să vorbim corect în limba română. Le datorăm foarte multe şi profesrilor care actualmente mai activează la universitate: doamna Georgeta Stepanov, domnul Valentin Dorogan, doamna Silvia Grossu, domnul Constantin Marin. Profesorii sunt cei care ne ghidează paşii pentru a deveni o personalitate,  ne-au învăţat să fim deosebiţi prin felul nostru de a fi.

Oricine a fost student la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universitatţii de Stat din Moldova, a devenit un întreg, format din mai multe părticele ale profesorilor noştri, fiindcă în fiecare din noi a rămas investiţia fiecarui dintre ei.

– Care aspecte ale caracterului dumneavostră le datoraţi Universităţii de Stat?

– La facultate profesorii te învaţă să fii perseverent, în caz contrar nu obţii rezultate. Profeorii de la Universitatea de Stat ne-au permis să creştem profesional prin faptul că tolereanză incadrarea în cîmpul muncii, ei ne-au permis să ne angajăm în calitate de jurnalişti, fie la presa scrisă, fie la radio, fie la TV,  ne-au permis să “gustăm” din profesie încă fiind studenţi. Eu, fiind studentă, am activat în cadrul jurnalului informativ “Mesager”  de la  postul naţional de televiziune Moldova 1, în calitate de reporter. Indulgenţa profesorilor de a permite aplicarea celor studiate în practică a făcut să creştem profesionişti. Profesorii s-au straduit să ne ofere întotdeauna tot de ce am  avut nevoie.

O altă calitate pe care am deprins-o la universitate a fost – insistenţa. Dacă unui jurnalist I se închide uşa, el trebuie să intre pe fereastră. (Şi a urmat un zîmbet sugestiv), fiindcă el trebuie să gasească calea spre informaţia necesară. 

– Ne spuneţi că aţi reuşit să combinaţi studiile cu aplicarea în practică a celor învaţate, fiind angajată, prin ce universitatea şi facultatea v-au îndemnat la acţiune?

– Nu faculatea, ci profesorii ne-au facut să fim mult mai activi faţă de tot ce ne înconjoară. Eu vin de la ţară, acolo educaţia este mai diferită. Chiar şi în perioadă studenţiei noi, cei de la sate eram mai inhibaţi, mai retraşi, mult mai calculaţi, în schimb profesorii prin modalitatea de a cere de la noi rezulatte la ore, ne-au dat curajul de a încerca să intrăm în această lume aplicativă a jurnalismului. Eu am început să activez în cadrul TRM din anul II de facultate si profesorii m-au încurajat. Devenisem atentă la ce scriu, la ce spun, fiindcă de cealaltă parte a ecranului erau  profesorii care analizau reportajele realizate de mine. Datorită faptului ne-au încurajat deciziile, datorită imboldurilor aplicate pe noi, datorită profesorilor,  am mers mai departe. Noi studenţii am mers înainte, iar profesorii au rămas oamenii din urmă, oamenii din umbră.

– Acum, cînd aveţi experienţa muncii, cum deduceţi utilitatea celor învăţate la universitate?

–  Toate cursurile de la facultate mi-au fost utile pe parcursul activităţii mele de jurnalist. La început, cînd eram studentă, imi părea ca nu voi avea nevoie de toate cursurile propuse, dar în procesul de activitate, am conştientizat că toate orele care au fost incluse în procesul de studiu au fost binevenite. De multe ori am aplicat în practică cunoştinţele acumulate la universitate, unele mai devreme, altele mai tîrziu.  Cursurile noastre educative care ne-au pregăti ca specialişti, au fost temelia care ne-a educat profesionişti. Cu ea mergem mai departe in activitate. Orele de la facultate au fost binevenite nu doar pentru creşterea profesională, ci am avut şi ore de viaţă, îndrumative, care ne-au învăţat multe.

– Cum percepeţi dumneavoastră, rolul intituţiei de învăţămînt superior în viaţa oricărei persoane?

–  Este o vorbă din bătrîni, “A fi om cu scaun la cap” este foarte important, vreau sa zic ca a face o facultate este forte important in crearea unei persoane ca personalitate, acumulezi nu numai cunoştinţe practice sau teoretice , dar te şi formezi ca om. Odată ce ai venit la facutate ai lasat în urmă adolescenţa şi îţi iai respensabilitatea unui om matur, fiindcă o altă treaptă a  învăţămîntului universitar este foarte importanta in dezvoltaera unui om  ca personaitate. Deja îţi determini: un scop prioritar, etapele pe care doreşti să le parcurgi profesional, îţi cunoşti posibilităţile, îţi propui alternative. Toate acestea le faci doar  la facultate.

– De ce Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA)?

– La început nu ştiam cu ce se ocupă CCA-ul, am ajuns din întîmplare aici, a fost anunţat concurs pentru completarea unei funcţii vacante, am aplicat şi am trecut concursul, fiind angajată în calitate de Specialist principal în cadrul direcţiei  licenţiere şi expertiză a Consiului Coordonator al Audiovizualului. Eu, cunoscînd pîinea jurnalistlui de TV, mi-a fost greu să mă adaptez, mi-au lipsit deplasările pe teren, comunicarea directă cu sursele, intercţiunea cu oamenii la faţa locului, contactul cu diferiţi oameni, dar cu timpul m-am acomodat şi am înţeles că şi la CCA poţi să faci ceva pentru jurnalismul autohton. Acolo, am început de la simplele analize ale grilelor de emisie pe care le prezentau directorii  posturilor de radio şi TV din Republica Moldova, analiza petiţiilor venite din partea consumatorului de media.  Chiar dacă din întîmplare am ajuns la Consiliul Coordonator al Audiovizualului activez deja de 11 ani.

– În ce constă activitatea de zi cu zi a Lidiei Viziru, Şeful Direcţiei Licenţiere şi Autorizare din cadrul Consiliul Coordonator al Audiovizualului?

– Muncim pentru a elabora licenţele de emisie şi a le aduce într-o concordanţa cu legislaţia din Republica Moldova, analizăm minuţios toate proiectele depuse la Consiliul Coordonator de către solicitanţi  pentru a li se elibera licenţe.

Munca mea de zi cu zi, constă mai mult în analiză şi în comentarii, note informative care fac  ca un proiect sau altul să fie acceptat de membrii CCA-ului. Direcţia pe care o conduc este veriga dintre cetăţenii Republicii Moldova şi posturile de radio şi TV. În cazul în care un cetăţean are unele obiecţii sau observă nereguli la un post de radio, poate sa facă o sesizare, care ulterior ajunge pe masa mea de lucru, ca mai apoi, noi în colaborare cu directorii posturilor de radio şi TV,  ajungem sa direcţionăm postul de radio spre a nu repeta greşelile observate de consumatorii de media. CCA-ul este axa verticală dintre furnizorii de media şi consumatorii ei.

– Aveţi un fiu, v-aţi gîndit la ce universitate-l veţi sfătui să meargă să-şi facă studiile?

– Sigur că la Universitatea de Stat din Moldova îi văd viitorul fiului meu, absolvind o facultate la USM. Eu în calitate de absolventă a Unversităţii de Stat, ştiu ce posibilităţi oferă USM-ul  tinerilor specialişti. Nici nu-mi pun în vizor o altă instituţie de învăţămînt superior, nu-mi văd feciorul înmatriculat la o facultate decît una din lista celor propuse de către Univesitatea de Stat. Cît despre facultate, nu ştiu,  mi-aş dori sa facă jurnalism, doar că tînăra generaţie este un pic mai libertină, mai rebelă, nu ştiu ce va dori sa devină în viitor, dar voi încerca sa-l direcţionez către jurnalism şi anume către Universitatea de Stat din Moldova. De ce USM? Fiindcă acolo sunt cei mai buni profesori, asta încă mi-a spus-o şi tatăl meu. Tatăl meu zice: cea mai prestigioasă universitate din ţară este Universitatea de Stat, motivînd “ CEEA CE ESTE O INSTITUŢIE DE STAT este DE STAT! ” Avînd experinţa de 5 ani de facultate pot confirma faptul că USM este o universitatea foarte bună, care vine cu o ofertă variată de facultăţi în faţa viitorului student.

– În urma interviului de astăzi, eu mi-am făcut o concluzie – USM-ul educă lideri! La ce concluzie aţi ajuns dumneavoastra?

– Da,  USM-ul educă lideri, dar mai întîi de toate, USM-ul educă OAMENI. De ce zic asta, fiindcă cîte personalităţi nu avem noi în Moldova, acestea nu erau astazi cine sunt, dacă nu era Universitatea de Stat împreună cu profesorii care au contribuit considerabil la creşterea lor. Noi venim la universitate, indiferent de facultatea la care am decis sa aplicăm, ca nişte boboci, şi plecăm de aici adevărate lebede gata de a înfrunta valurile tumultoase ale vieţii. 

Interviu realizat de Manastîrlî Marina, studenta USM, grupa J123L

Education - This is a contributing Drupal Theme
Design by WeebPal.